She loved me …

Intr-o seara muzicala, absolut din intamplare, ii multumesc unui barbat pierdut prin marile nordice pentru vremurile in care cei de la Chicago apareau in viata mea. Scuzati exprimarea idioata: n-a murit inecat. Dar am lasat textul asa, totusi, gandindu-ma c-o exista vreo semnificatie ascunsa pe care o descopar, probabil, peste tot atatia ani cati mi-au trebuit pana sa imi amintesc de el. El, barbatul. De Chicago nu am uitat niciodata.

Dupa un vis cu vii si morti, cu “Agresivitatea umana” asternuta pe o coperta galbena, savurandu-ma, cu o papusa transformata oniric in copil bolnav, dupa un vis cu o gramada de ochi albastri privindu-ma de peste tot, dar mai ales din corpuri care au pierit demult sau n-au fost niciodata in viata, versul “She loved me (and that’s all I need to know)” e singurul mesaj bidirectional pe care il intuiesc. Fetita inerta, dar ai carei ochi urlau de viata si bucurie, o replica a surorii mele paralizate, oarbe si mute, la finalul vietii ei; unchiul meu mort, derulandu-se in fotografii tridimensionale. Pe ei i-am iubit. Scazand ceea ce – trist, dar adevarat – e de scazut, ei m-au iubit.

Agresivitatea umana. Un titlu (inexistent in casa mea) scris in vis pe(ste) coperta cartii mele (existente in biblioteca):”Anii magici”. Ai copilariei, se subintelege.

She’s  part of my life, just a part I won’t let go.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

w

Connecting to %s

%d bloggers like this: