Pe de o parte lucida, pe de alta prabusita

Stiusem despre mine ca nu ma pot impaca deloc cu ideea de a fi bolnava. Poate ca aceasta nevoie incredibila de control a si facut ca foarte mult timp sa am un corp sanatos. Ori poate experienta primelor injectii cu antibiotice, undeva pe la noua ani, sa ma fi convins ca boala, orice fel de boala, te pune in mainile celorlalti, aproape impotriva vointei tale. Am fugit de aceasta apropiere artificiala dintre oameni, artificiala pentru ca mai inainte de toate a fost neincrederea mea in cei din jur. Nu m-am simtit in siguranta langa ei, n-am putut sa cred in ingrijirea pe care ei mi-o ofereau, asa ca la orice minim simptom, stare febrila ori durere, plecam sa ma plimb pe strazi, crezand cu tarie ca pot invinge singura corpul acesta naravas. Am castigat de fiecare data. Sau cel putin asa crezusem atunci.

 

Citeste continuarea pe Cafe Gradiva.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: