Imbratisandu-mi viata…

Din nou despre moarte. Aparent de fiecare data altfel. De fapt, intotdeauna la fel.

Am dezvoltat o obsesie pentru moarte pana la nivelul subtil al conexiunilor neuronale si asta ma pune pe ganduri, nicidecum nu ma linisteste. Un om se duce, iar ceva din mine raspunde inainte de-a apuca sa imi folosesc ratiunea. Mi se face intotdeauna frica de oamenii care dispar si, fara exceptie, ii gasesc in posturi infricosatoare, agresivi, muscandu-ma de maini sau de picioare. Despre explicatia psihanalitica a spaimei mele o sa astern pe o coala de hartie intr-o alta zi.

Acum prefer sa ma gandesc la oameni. La viata.  La jocul acesta pe care atat de rar ne facem timp sa il privim indepartandu-ne de el cat mai mult. Un pas, zece, o mie, metri, kilometri, mii de kilometri. Pana iesi din forta gravitatiei Terrei si privesti linistit un furnicar pe care ti-l mai poti doar imagina. Sa ne prefacem ca acest scenariu este posibil. Nu ne dezintegram luand distanta.

Ca-n “Universul elegant” al lui Brian Greene, sa zicem ca eu sunt Gracie si haladuiesc cu o viteza constanta in Cosmos. Timpul, asa cum exista el desprins din relativitatea lui Einstein, nu-mi lasa suficient timp sa privesc spre Pamant. Nu, nu timpul. Iar gresesc. Felul acesta al meu de-a ma misca, de a trai. De-acolo vin irosirile si, tot de-acolo, si pasiunile. Si ma uit din nou catre furnicar. Se vede c-a incetat sa existe un om? Dar o suta? Dar o mie? Nu. Nu se vede nimic. Tot furnicar pare sa fie. Ma intristez. De-aici, din vid, nu pare ca as conta. Poate doar dac-ar trece George pe langa mine? George, cel din exemplul lui Greene. Nici relativitatea n-are farmec cand esti singur. Am zis farmec? N-are viata. N-are o existenta. Farmecul vine din faptul ca existi. Si, daca cobori si te apropii de furnicar, farmecul mai vine si din felul frumos, cald si simplu in care ai ales sa traiesti.

Nu ma-mpac cu ideea de sfarsit si cateodata mi se pare ca imi rapeste prea mult timp acest gand cotropitor. Mi-e frica de moartea mea, ziceti? Dar cu moartea lor, a celorlalti, cum ramane? Dar cand mi-i imaginez furiosi ca s-au dus, urandu-ma pentru ca sunt aici? N-as fi mai linistita daca n-ar muri nimeni? Nu. N-as fi. M-a speriat un pic Saramago cu scenariul din “Intermitentele mortii”.

Saramago. S-a dus si el. A plecat direct de pe  insula mea preferata. Lanzarote. Locul cel mai linistit, mai simplu si mai aproape de felul de-a fi al Universului. Asa il simt eu. L-am tot visat in fel si chip pana cand am reusit sa il gasesc. Si “Los abrazos rotos” al lui Almodovar. Cu Lena murind in Lanzarote. Despre iubire, si viata, si moarte. Si despre imbratisari. Imbratisari frante.

Cand moare un om tanar, inca tanar, inca plin de vitalitate, cred ca moartea frange un zbor, dar mai presus de atat, frange imbratisarea aceea pasionala a omului cu propria vitalitate. Moartea se pune la mijloc si taie. Dintr-o lovitura. Macar de-ar exista un destin minunat altundeva …

Ziceam candva ca, dupa moartea mea, as vrea sa ajunga cartile mele la un tanar pasionat, un tanar care-si doreste sa citeasca. Acum, in egoismul acestei clipe si furata de gandul c-as putea intrezari o continuare, mi-as dori cartile alaturi. Sau, in ton cu filosofiile mai recente, mi-as dori ca mintea mea sa poposeasca in dupa-amiezele fara furtuni solare, fara praf stelar si asteroizi amenintatori, sa poposeasca, deci, in mintile celor care au scris acele carti fermecatoare. Acolo unde corpul fizic nu mai exista, mi-ar placea sa ne imbratisam in acest fel. S-ascult o melodie din mintea ta. Una pe care n-ai uitat-o niciodata. Iar tu… Tu poate o sa gasesti in mintea mea randurile acelea pe care le-ai cautat prin biblioteci toata viata. Si pentru cei care continua sa caute iubirea, de ce sa n-o gaseasca imaginata ori traita in mintile altor plutitori in eternitate?

Depozitul existentei noastre.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: