Scenariul acesta pompos numit iubire

Voua ce vi s-a spus despre iubire? Sau, daca nu vi s-a spus mare lucru, voi ce v-ati imaginat ca ar fi ea? N-ati trait nici unul sub presiunea iubirii ca sentiment perfect, de neatins, care te invita sa il traiesti si niciodata nu iti reuseste cu-adevarat? Niciodata n-ati incercat, unii dintre voi, neputinta aceea aflata la raspantia dintre un sentiment candid, atotcuprinzator, ravasitor si faptele oamenilor care-l fac sa cada ca un mar perfect rotund, stralucitor, imbietor, pleoscaind intr-o mare de noroi?

Sunt dintre aceia pentru care iubirea poate fi un cosmar, o invitatie la depresie prelungita in eternitate pentru imposibilitatea de a vindeca oamenii de nevoia de a fi iubiti.  Ajung fara sa vreau, aproape intotdeauna, la gandurile unui scriitor japonez puse intr-o carte, “Pusca de vanatoare”, care a inteles ca lumea nu e compusa din oameni dornici sa iubeasca. Nici din oameni care au nevoie sa fie iubiti. Lumea e impartita dramatic, taios, poate chiar matematic, daca psihismul uman isi are legile lui inrudite cu vreo matematica pamanteasca:

Unii vor sa iubeasca. Altii vor sa fie iubiti.

A fost o vreme cand credeam altfel. Mi-am imaginat ca durerea din sufletul meu starnita de raspunsurile grotesc de simple ale celuilalt venea din nevoia mea de a fi iubita. Acum nu mai cred la fel. Exista oameni care nu te lasa sa-i iubesti decat daca a-i iubi inseamna sa accepti ca ei te vor chinui, ca ei vor intra in incaperea sumbra a modelului imaginat de ei in care tu iubesti dupa dictare. Uneori iubesti indurand agresivitatea lor, alteori o faci devenind agresorul lor, nu de putine dati ii iubesti suferind, iar ei isi ling ranile adanc lasate de o vinovatie mai veche decat tine.

N-ati intalnit niciodata aceasta imagine a mult disputatei iubiri?

Sunt oameni pe care ii poti iubi doar rasfatandu-i, lasandu-le un spatiu de joc ori joaca unde se simt fericiti si de unde pare ca iti trimit franturi de bucurie in semn de multumire. Ar putea sa fie oamenii cel mai usor de iubit. Insa nu. Nu va lasati inselati. De indata ce iti intorci privirea de la locul lor preferat se transforma in fiare amenintatoare care pretind o atentie neobosita. Au nevoie sa fii acolo, sa ii vezi. Sa ii privesti.

Mai e o categorie din care am facut parte si eu. E un trecut fragil timpul acesta pe care il folosesc, insa isi are adevarul lui. Sunt oameni care vad in iubire un prizonierat autentic, in opozitie cu descrierea falsa – cred eu – a parteneriatului. Tot atat de valid. Un om care ma iubeste ma poate sufoca. Un alt om care vrea sa il iubesc ma poate tortura.

Iubirea noastra, pamanteana, e orice, dar nu e liniste. Nu e pace, nu e senin. Iubirea dintre oameni nu exista decat impreuna cu aceste intalniri furtunoase, la umbra pasiunii. Exista voluptate si in sadism. O gasim si-n masochism. Voyeurii ori exhibitionistii isi canta iubirea imaginata de ei.

Insa nu cred, am mai spus-o, ca vreun om iubeste si se vrea iubit simultan. Vad cateodata mici trucuri cu care il agatam pe celalalt pentru a raspunde nevoii noastre. Iar el ori ea, parca intelegand ceea ce nici noi, scriitorii de mesaje inconstiente, nu inteleseseram, raspund fie inghitind momeala, fie respingand violent o cerere de iubire plina de capcane.

Suntem prinsi in scenariul acesta numit pompos iubire.

Poate ca aveam nevoie, o alta nevoie, sa traim cu gandul ca iubirea e tinta suprema, salvatoarea de fata intunecata a mortii, chiar si atunci cand singurul mod in care te poate apara de ea il reprezinta fantasma eternitatii.

Nu-i oare mai simplu de crezut ca viata e o continua fuga de moarte, cu aparatoare pe spate si fara retrovizoare?

Iubirea, traita cum se cuvine, naste cupluri. Cuplurile nasc vieti. Alte vieti. O alta viata nascuta din tine te obliga la viata cat mai lunga. Viata nascuta din tine se cere traita pana atunci cand a ta se va scurge in sens invers. Si viata nascuta din tine va naste o alta viata. Pentru tine. Pentru trecerea ta. Si toate astea zic toti ca se intampla datorita iubirii. O fantasma impovaratoare, efemera, dupa care toti alergam neputinciosi.

Totusi, n-as sti ce sa pun in locul ei …

 

 

 

PS: Aceste lucruri poate ca vor fi fost spuse pe divan daca astazi as fi avut sedinta de psihanaliza la care am renuntat acum cateva luni.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: